Creații eterne (câteva tweet-uri)

Iată câteva reflecții despre creație.

1

Singurătatea este, prin natura ei, o stare inerentă condiției umane. Niciodată nu mi-am pus speranțele în alți oameni pentru a-mi rezolva această problemă, căci știu că nimeni nu mă poate ajuta cu adevărat. Am fost singur(ă) de mai bine de douăzeci de ani și am învățat de mult să mă descurc singur(ă), să mă bucur de propria companie, devenind complet autosuficient(ă) în ceea ce privește energia. Cei mai liberi și mai puternici oameni nu sunt nicidecum cei care nu simt niciodată singurătatea, ci cei care o îmbrățișează, care reușesc să se împrietenească cu ea.

Există, desigur, și un alt tip de singurătate, una venită din adâncurile universului, pe care nu-mi doresc să o mai experimentez niciodată în această viață. Am trăit-o o singură dată și, de atunci, tot ce-mi doresc este să fiu mai aproape de oameni, din ce în ce mai aproape. Din fericire, știu că nu voi mai întâlni acel moment; acea clipă a rămas fixată pentru totdeauna pe o anume linie temporală, și pentru mine, este tot o formă de eternitate.

2

Este un amestec de realitate și iluzie, ca un vis, ca o fantasmă. Semnalele electrice străbat căi neuronale complexe și intricate. Ori de câte ori ne amintim de trecut, adesea modificăm inconștient anumite amintiri, iar în acest proces subtil, creierul nostru este treptat remodelat. Practic, ne percepem existența trecută prin intermediul amintirilor. Așadar, sunt oare versiunile noastre trecute cu adevărat fixate pentru totdeauna în istorie? Probabil că nu. Ele, împreună cu sinele nostru actual, continuă să respire împreună în toate spațiile și dimensiunile.

3

Lupta este eternă, rezistența este eternă, iar dificultățile sunt o prezență constantă. Așadar, fluctuațiile stărilor noastre sunt absolut normale. Creșterea implică și o fragmentare parțială și o renaștere. Doar moartea, sau refuzul total de a crește, pot aduce o pace de durată.

4

Îmi văd viața ca pe o călătorie în căutarea frumosului: frumusețea teoriilor supreme, a caracterelor nobile, a peisajelor uimitoare, a mâncărurilor delicioase… Este frumusețea ascunsă în clipa și în eternitate, în obișnuit și în măreție, în realitate și iluzie, în bine și în rău, în resemnare și în rezistență. Dacă nu o găsesc pentru o vreme, atunci mă voi modela singur(ă), creând propriile mele opere. Sunt un observator, un admirator și, totodată, un creator.

5

Un număr mare de oameni sunt dornici să-și transmită ADN-ul biologic, în timp ce un grup mai mic aspiră să transmită ADN-ul sufletului lor. Creația este calea către imortalitate. Opera de artă este mai durabilă decât trupul fizic.